Dați-mi voie ca, împreună cu dumneavoastră și sper că și în numele dumneavoastră, să transmit câteva cuvinte, câteva mesaje.

Primul dintre ele se întreaptă către cei care sunt de câteva zile și sunt și acum în Piața Universității și în peste 60 de orașe din România și mesajul meu pentru acești oameni este simplu: Nu știu pe cine veți vota, dar vă iubim, suntem alături de voi și vă spunem bine ați venit!

Mulți dintre voi, cei care acum, fără a fi membri ai vreunui partid politic, fără a fi votanți sau chiar simpatizanți ai opoziției politice, adică USL și partidele sale, mulți dintre voi ne-ați întrebat și anul trecut și acum doi ani, întâlnindu-ne: Când ne scăpați de ăștia? Ne-ați întrebat pe noi și noi v-am răspuns mereu: Nu putem singuri să vă scăpăm de ăștia. De ăștia putem scăpa doar împreună! De aceea vă spun: Bine ați venit! Scăpăm de ăștia!

Nimeni dintre noi cei de aici, cei din opoziția politică, nu vrea să vă confiște identitatea, pentru că suntem oameni care recunoaștem și apărăm dreptul la diferență și pentru că noi avem demult propria noastră identitate. Ceea ce vrem este să acționăm împreună, fiecare cu identitatea lui, dar împreună. E nevoie acum de unitatea tuturor care vor schimbare.

Noi, opoziția politică din România, cerem protestatarilor fără partid, protestatarilor civici din toată România, după cum cerem și sindicatelor libere, după cum cerem și organizațiilor adevărate ale societății civile, organizațiilor profesionale, organizațiilor de pensionari, rezerviștilor, tuturor le cerem nu să ne voteze – asta e alegerea lor, dar le cerem acum, repede, dialog și acțiune comună pentru plecarea acestei puteri, pentru alegeri anticipate, pentru apărarea libertății în România.

Dragi prieteni care protestați fără culoare de partid,

Vreți aceleași lucruri ca și noi. Vrem aceleași lucruri ca și voi. Avem de făcut cel puțin o jumătate de drum împreună, cea mai grea, și sunt convins de un singur lucru: Poate voi, singuri, veți putea schimba puterea fără noi. Poate noi, partidele politice din opoziție, singuri, poate, vom putea schimba puterea fără voi. Dar și pentru noi și pentru voi, români și unii și alții, iubitori de libertate și unii și alții, oameni care vrem o țară normală și un trai normal și unii și alții, nu se pune problema doar să schimbăm puterea, ci să schimbăm România, iar România n-o putem schimba decât împreună.

Ultima speranță a acestei puteri e să ne disperseze, să ne facă să ne privim cu îndoială cei care suntem în partide politice din opoziție, cu cei care nu sunt în partide. Cei care sunt pensionari, cu cei care sunt studenți. Cei care sunt bugetari, cu cei care sunt privați. Cei care au de muncă, cu cei care sunt șomeri. E veche de când lumea diversiunea și răspunsul împotriva ei este unul singur și trebuie să-l dăm: Unitate!

Al doilea mesaj vreau să-l trimitem și îl trimit către milioanele de oameni care sunt acum nu în stradă, care sunt în casele lor, în treburile lor, dar care urmăresc protestele noastre cu solidaritate și cu speranță.

Domnilor de la poliție, la figurat, nu suntem numai câteva sute colo, câteva mii sau zeci de mii colo. Suntem milioane pentru că noi, ca și cei din Piața Universității, ca și cei din orașele României, unde 20.000, unde 100, suntem aici în stradă și în numele vostru, al celor care sunteți în casă, în numele vostru celor care vreți, ca și noi, o Românie liberă și corectă, iar dumneavoastră, compatrioți din case, indiferent de opțiunea voastră politică, vă spun: Noi, opoziția politică, nu promitem acum și nu vom promite nici când vor fi alegeri ceea ce știm că nu putem face peste noapte. Nu promitem sume de bani. Nu promitem dublări de salarii. Nu promitem lucruri despre care știm că pentru a fi obținute trebuie ani întregi de muncă, de răbdare și de bună-guvernare.

Ceea ce promitem și promit, împreună cu Victor Ponta, împreună cu Daniel Constantin, împreună cu dumneavoastră toți sunt: Cinste, pricepere și cuviință. Cinste a conducătorilor care să înțeleagă că guvernează pentru cei care le dau puterea. Pricepere prin promovarea oamenilor pe criteriul competenței profesionale și nu al clientelei politice și cuviință prin respectul față de lege, față de cetățean, față de muncă, prin respectul față de performanță, prin respectul, compasiunea și ajutorul față de suferința și nevoia aproapelui. Aceste lucruri pot să le promit și, împreună cu voi, le promitem.

Țara noastră e acum ocupată de o putere care nu mai are legitimitate și acestei puteri îi spun: Domnilor de la putere, pe noi nu ne puteți speria. Domnilor de la putere, pe noi nu ne puteți speria, pe noi nu ne puteți cumpăra, pe noi nu ne mai puteți păcăli! Cu noi, între noi și voi nu mai există niciun compromis. Noi nu vom comite nici astăzi și nici altădată, nu vom comite niciodată nicio formă de violență pentru că noi vrem libertate și libertatea nu e violență. Noi nu vom comite nicio violență, dar nu vom face niciun compromis. Nicio violență, dar niciun compromis, niciun compromis, dar nicio violență!

Mesajul nostru, și nu e mesajul a douăzeci de mii de oameni strânși azi aici, ci e mesajul a milioane de români de la Vaslui până la Londra, cum ați văzut. E simplu, domnule Traian Băsescu, ultimul președinte comunist prin trecut și prin apucături în prezent al României, pleacă!

Domnule Emil Boc, ultimul prim-ministru comunist al României prin trecut și prin apucături, pleacă! Domnilor pedeliști, udemeriști și traseiști, plecați, supuneți-vă singurei judecăți adevărate, judecata acestui popor la urne!

Ne mint pe toți că nu se pot face anticipate și că durează trei luni și eu le spun astăzi împreună cu colegii mei, în numele opoziției politice, mâine parlamentarii USL își dau demisia împreună cu parlamentarii puterii. Ce avem dacă nu alegeri anticipate? Dacă acceptă alegeri anticipate, să vină să-și dea demisia împreună cu noi și atunci avem în maximum nouăzeci de zile, dar se poate și în treizeci, și în patruzeci și cinci, alegeri anticipate, alegeri anticipate parlamentare, alegeri anticipate prezidențiale.

În fine, ultimul mesaj, doar din politețe, ultimul e pentru voi, cei care sunteți azi aici împreună. Mai întâi pentru cei care nu sunteți membri ai partidelor noastre – vă mulțumim, luptam și pentru voi! Și, în fine, la urmă, la urma urmelor, membrilor partidelor de opoziție – dragii mei, voi ne dați putere! Nu de azi, nu de ieri, de ani de zile. Voi ne dați credință, voi ne dați viață, facem politică împreună cu voi pentru toată România! S-a ajuns în această țară ca diversioniști, ca oameni plătiți direct sau indirect de actuala putere și care mișună toată ziua pe ecranele televizoarelor, să culpabilizeze oamenii pentru că au apartenență politică, pentru că sunt membri ai unui partid. Nu există fără partide politice decât dictatură  sau anarhie. Nu vrem nici una, nici alta, vrem democrație, suntem partide politice și vrem partide politice!

Nu este niciun păcat să fii membru al unui partid politic. Nu ai niciun drept în plus, nu ai niciun merit în plus dacă nu ești membru al unui partid politic. Oamenii care sunt membri ai partidelor politice, voi, membrii partidelor noastre, însă aveți în plus obligații și aveți în plus riscuri și oamenii trebuie să știe asta și să vă privească pentru asta cu respect.

Am curajul să o spun, nicăieri politicienii nu au fost și nu sunt simpatici. Nu am pretenția să fiu simpatic, am pretenția să fiu cinstit și să fiți dumneavoastră membri unor partide democratice, respectați ca atare. De aceea, vă mulțumesc nu doar pentru că sunteți aici în noaptea asta, în seara asta, vă mulțumesc pentru că de câțiva ani rezistați presiunilor, amenințărilor, tuturor formelor prin care această dictatură a lui Băsescu, construită pas cu pas și zi cu zi, v-a amenințat și v-a făcut să spuneți uneori cu jumătate de gură și cu riscuri întregi că sunteți membri ai partidelor.

Vă mulțumesc pentru tot, dragii mei, și în încheiere vă spun: acum se încheie acest miting. Noi suntem oameni care am dovedit astăzi că avem forță, avem unitate, avem determinare, că suntem mulți, că suntem uniți, că suntem hotărâți. Trebuie să demonstrăm, și o vom face încă o dată, că suntem civilizați, că suntem disciplinați. Vom pleca acum de aici și vom merge în liniște, civilizați, acasă, dar mergem până la capăt. Acum, împreună, pentru România, până la capăt!”

Este clar că guvernul a fost luat total prin surprindere de această măsură a producătorilor de combustibili și reacționează haotic – așa cum ne-a obișnuit de altfel -, fiindcă urmează o nouă creștere a prețurilor de cost la toate bunurile și astfel se alege praful de tot ceea ce anunță în privința ieșirii oficiale din recesiune la sfârșitul lunii martie. Cât despre afirmațiile ministrului finanțelor, nu putem spune decât că se dorește cu orice chip învinovățirea companiilor din industria petrolieră pentru situația explozivă a prețurilor din toate domeniile și ascunderea incompetenței guvernului în privința redresării economice a țării.

Ceea ce este însă interesant este faptul că guvernul aduce acuzații uitând pur și simplu că doar în urmă cu o săptămână a impus, peste noapte și fără consultarea prealabilă a reprezentanţilor companiilor din industria petrolieră, creșterea prețurilor la combustibili prin schimbarea normelor metodologice privitoare la accizarea componentei bio din benzină şi motorină și punând astfel serios! Aceasta în condițiile în care, anterior accizării biocarburanților, guvernul crescuse acciza pentru carburanţi, la 1 ianuarie 2011, deşi obligaţiile din tratatul de aderare permiteau alinierea la nivelul minim de taxare din UE la sfârşitul acestui an.

În alte state europene, confruntate și ele cu preţurile mari la carburanţi, autoritățile se gândesc sau chiar operează reduceri de taxe, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Marea Britanie, Croația sau Lituania. La noi însă, despre o reducere a fiscalităţii aplicate carburanţilor pare că nu poate fi vorba, guvernul preferând să-și trimită portăreii în control peste control la companiile petroliere, pe motiv că au majorat nejustificat preţurile şi au ascuns profiturile. Dacă ne gândim însă la modul în care a acționat guvernarea Boc pentru ieșirea din criza economică în comparație cu alte state, probabil că guvernanții noștri chiar vor să devină unici și în domeniul stabilirii prețului combustibililor!

Deputat Ionuţ Stroe

Comunicat de presa

Pentru că nu poţi crede altceva când eşti pus în faţa faptului împlinit, respectiv afli la prima oră a dimineţii din Monitorul oficial, – fără nici o consultare prealabilă, după cum susţin reprezentanţii companiilor din industria petrolieră – că s-au schimbat normele metodologice privitoare la accizarea componentei bio din benzină şi motorină, fapt pentru care carburanţii s-au scumpit imediat cu şaizeci-optzeci de bani pe litru. Aceasta în condiţiile în care analiştii economici avertizau că oricum benzina şi motorina se vor scumpi  masiv, din cauza creşterii cotaţiilor barilului de ţiţei.

Şi uite aşa, pe fondul foamei continue de bani a guvernului şi ştiut fiind că legea obligă producătorii la promovarea unui anumit procent de biocombustibil – de exemplu, anul acesta trebuie să ajungă la 5% din unitatea de carburant vândută, iar până în 2018 10% din litrul de combustibil trebuie să fie bio -, guvernanţii au găsit astfel încă o cale de a obţine bani la buget prin tăierea facilităţii referitoare la accizarea biocombustibililor.

Teoretic, creşterea accizei – sursă importantă a veniturilor la bugetul statului -, nu ar trebui să determine reduceri semnificative ale consumului bunurilor accizate. Practic însă, prin acţiunea guvernului de a pune serios umărul la creşterea preţului carburanţilor, nu se ajunge la altceva decât la reducerea în continuare a consumului tuturor produselor, pentru că nu există nici un produs economic al cărui preţ de cost să nu fie influenţat de costul carburanţilor.

În aceste condiţii, cum rămâne cu ieşirea din recesiune la sfârşitul trimestrului I al anului 2011, cum ne anunţa triumfalist primul-ministru, dacă consumul se duce în continuare în jos? Dar cu acuzaţiile la adresa celor care se cred „unicii stăpânitori ai lumii” când decid creşteri de preţ la combustibili?

Deputat Ionuţ Stroe

3 MARTIE 2011 Comunicat CONFERINTA PRESA scumpire carburanti

Actuala putere se foloseşte de acest proiect de lege extrem de importantă pentru a crea din nou conflict între segmentele societăţii româneşti, de această dată între patronate şi sindicate în special.

Legea provoacă conflict însă şi între guvern şi partenerii de dialog social, pentru că se doreşte a fi adoptată fără consultarea acestora şi fără a le reflecta interesele. Să ne aducem aminte de acuzaţiile făcute de reprezentanţii patronatelor şi sindicatelor la adresa ministrului muncii, fapt care a determinat înlăturarea de la negocieri a ministrului – prins cu minciuni de partenerii de dialog social – şi asumarea negocierilor de către Emil Boc.

Consider că o lege atât de importantă precum Codul Muncii trebuie să fie promovată prin dezbatere parlamentară şi nu prin angajarea răspunderii guvernului şi, mai ales, după ce există un dialog serios şi constructiv între toate părţile implicate. Este inadmisibil ca toate legile importante să fie adoptate doar prin angajarea răspunderii guvernului, mai ales că acestea au efect pe termen lung şi privesc largi categorii sociale, după care să se vină cu valuri de OUG care să încerce remedierea problemelor constatate pe timpul punerii respectivei legi în aplicare. Ce exemplu mai concludent în acest sens poate fi decât ceea ce s-a întâmplat aseară în şedinţa de guvern, când întrebaţi fiind de Emil Boc cât va cheltui statul cu majorarea sporului pentru munca de noapte, de la 15 la 25%, ca urmare a modificării Codului Muncii, miniştrii Ialomiţianu şi Botiş i-au răspuns lui Boc că n-au realizat o analiză, deşi proiectul de lege a fost postat pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din luna decembrie 2010? Aceasta ne demonstrează încă o dată, dacă mai era necesar, modul deficitar în care guvernanţii conduc ţara, făcând legi „pe picior”.

România are nevoie într-adevăr de un nou Cod al Muncii, care să încurajeze competiţia, să permită angajatorilor să se adapteze mai uşor la schimbările rapide ale mersului economiei, să stimuleze mediul privat care poate asigura astfel noi locuri de muncă, să scoată la lumină munca la negru şi să reducă evaziunea fiscală. Ori din acest ultim punct de vedere, în loc să vină cu un sistem coerent de relaxare fiscală, de micşorarea taxelor şi impozitelor, guvernul se bazează doar pe introducerea de noi măsuri coercitive.

Iată de ce consider că modificările Codului Muncii promovate de guvernul Boc aduc mai mult a impunere cu forţa, în condiţiile în care nici sindicatele şi nici cea mai mare parte a patronatelor nu au cerut modificarea actualului Cod al muncii.

Deputat Ionuţ Stroe

Comunicat CONFERINTA PRESA 24 feb 2011 Codul muncii

Printre subiectele dezbatute: groapa de gunoi de la mofleni si modalitatea de aprobare a planului de urbanism.

Dacă în urma întâlnirii delegaţiei cu ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, aceasta a prezentat într-o manieră foarte deschisă conţinutul discuţiilor şi propunerile pe care le-a făcut – pe care le apreciez ca fiind realiste şi cu impact economico-financiar deosebit pentru reducerea deficitului bugetar -, în schimb, declaraţiile ministrului economiei, Ion Ariton, de după întâlnirea cu membrii delegaţiei au amorsat o adevărată  bombă cu ceas. Pentru că solicitarea de liberalizare totală a preţului gazelor şi energiei, venită din partea delegaţiei, ar putea pune Cabinetul Boc în ipostaza incredibilă de a spune pentru prima dată „nu” unei directive dictate de finanţatorii externi. De ce?  Pentru că o astfel de măsură, adoptată imediat, ar putea pune cruce pentru multă vreme încercărilor guvernanţilor de a demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente. Sau că economia va reveni pe creştere din trimestrul al treilea al anului, aşa cum ne anunţa cu puţin timp în urmă preşedintele Băsescu. Această solicitare şi bâlbâielile guvernanţilor ne arată clar că finanţatorii externi sunt hotărâţi ca în 2011 să nu se repete scenariul derulat pe parcursul anului 2010, când Guvernul a plecat la drum cu o prognoză de creştere economică entuziasmantă, pentru ca la sfârşitul anului să se înregistreze o scădere economică drastică, care l-a determinat pe Jeffrey Franks să declare în ianuarie anul curent că “Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum când ne apropiem de finalul acestui acord” şi că „operaţia a reuşit, din păcate pacientul a murit. Nu vrem să ajungem în punctul în care am stabilizat situaţia, dar pacientul, economia românească, a murit. Vrem să generăm creştere economică”.

În aceste condiţii, guvernul încearcă de 2 zile să dea asigurări că populaţia nu va fi afectată dacă preţurile reglementate la gaze şi curent ar dispărea. Ori este la mintea cocoşului că liberalizarea preţurilor reglementate ar duce la scumpiri în lanţ la toate produsele şi serviciile, care, la rândul lor, ar duce inflaţia într-un punct periculos. Agenţii economici ar primi la rândul lor o nouă lovitură, iar industrii precum cea chimică, care se zbate între viaţă şi moarte după ce i s-a sistat livrarea de gaze doar din producţia internă, ar fi, practic, desfiinţate. Facturile la gaze ar exploda, urmate de cele la întreţinere, care ar mai creşte şi din cauza sistării subvenţiei acordate de primării pentru încălzire. Astfel, acest val masiv de creşteri de preţuri ar secătui la propriu bugetul românilor care abia mai fac faţă nevoilor zilnice de trai din cauza celor mai dure măsuri de austeritate luate de vreun guvern pe temeiul crizei economice. Şi s-ar pune pe butuci ce a mai rămas din economie, indiferent de culoarea ei.

Guvernul a fost pus într-o situaţie delicată şi încearcă să dea asigurări fără argumentare temeinică că o atare măsură nu va afecta populaţia, în realitate o majorare semnificativă a facturii pentru gospodării este aproape de neevitat. Aceasta deoarece odată liberalizată piaţa, cei doi mari producători Romgaz şi Petrom nu vor mai vrea să vândă mia de metri cubi la preţul actual de 165 de dolari când gazul rusesc costă 410 dolari.
Vânzând mai scump către furnizori aceştia, la rândul lor, îşi vor transfera costurile suplimentare către populaţie. Aceasta în condiţiile în care românii plătesc în prezent cel mai ieftin gaz din UE datorită faptului că avem, încă, rezerve însemnate de gaz autohton. Populaţia României plăteşte gazele la preţ de coş – o medie ponderată între preţul de intern şi cel de import. În prezent preţul este de 4,2 euro pe GJ, cel mai mic preţ din UE, iar consumul anual este asigurat în proporţie de două treimi de gaz local, în condiţiile în care deja structura coşului de consum la gazele naturale s-a modificat puternic în defavoarea producătorilor interni şi a consumatorilor casnici (ianuarie 2010 structură amestec 72% producţie internă, 28% import; decembrie 2010 analog ianuarie 2010, dar în ianuarie 2011 structura coşului a devenit  62% producţie internă, 38% import, iar în februarie 58,5%  producţie internă, 41,5% import, deci în numai două luni s-a trecut de la 28% gaze din import, la 42%!).

Dacă va creşte preţul gazelor naturale pentru consumul casnic, populaţia va fi afectată direct. Dacă va creşte preţul gazelor naturale furnizate agenţilor economici, aceştia vor creşte preţurile bunurilor pe care le produc, deci din nou populaţia va fi afectată. Nu se ajunge la creşterea inflaţiei, scăderea puterii de cumpărare şi la şomaj accentuat, la creşterea arieratelor? Firmele vor avea costuri mai mari, vor înregistra scăderi de profit sau chiar pierderi si vor da oameni afară. Cum vor mai fi îndeplinite condiţionalităţile prevăzute în acordul cu FMI care se încheie acum? Dar cele anunţate a fi prevăzute în cel care se negociază şi în care reducerea arieratelor ocupă un loc central?

În Constituţia României este prevăzut la art. 135 că „statul trebuie să asigure … exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, ….crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”. În aceste condiţii, de ce nu se vrea asigurarea consumului de gaze de către populaţie numai din producţia proprie, care are un preţ mult mai mic decât gazul de import?

Deputat Ionuţ Stroe

Comunicat CONFERINTA PRESA 03 feb 2011 liberalizare pret gaze naturale

Crăciunul trebuie să vină la toţi copiii şi sperăm că şi alţii să ne urmeze exemplul: din puţinul fiecăruia să facă un cadou pentru cei mai necăjiţi dintre noi. Oricâte cuvinte nu se compară cu zâmbetele din imaginile de mai jos iar noi suntem fericiţi că am putut să contribuim la acest lucru.

67 de copii ne-au zâmbit, te provocăm să provoci zâmbete şi tu!!

Au fost presenti, printre alţii:

• Preşedintele PNL Dolj – Mihai Voicu
• Preşedintele PNL Craiova – Cristina Calangiu
• Membrii ai biroului PNL Craiova
• Membrii ai biroului PNL Dolj

Ştim cu toţii cum ne-am simţi dacă un hoţ ar fura din curtea, gospodăria sau din apartamentul nostru, iar poliţia deşi îl identifică, nu îl pedepseşte. Cu siguranţă am încerca să luptăm ca hoţul să primească pedeapsa pe care o merită.

În această situaţie suntem şi noi deputaţii PNL care avem de-a face cu un hoţ pus de PD-L în fruntea Camerei Deputaţilor: Roberta Anastase.

Voteaza si tu petitia noastra!!!

Modalitatea prin care s-a adoptat Legea Pensiilor în şedinţa condusă de Roberta Anastase, în care 80 de voturi exprimate au fost egale cu 170 declarate constituie o fraudă, aşa cum o descrie Codul Penal, şi pentru care, în consecinţă, trebuie să plătească la fel ca orice cetăţean care săvârşeşte o astfel de faptă. Prin acest act s-au furat atât voturile milioanelor de cetăţeni reprezentaţi de către deputaţii dumneavoastră, cât şi tâlhărirea a milioane de pensionari, prin diminuarea agoniselii lor de o viaţă.

Roberta Anastase promovează în Camera Deputaţilor aceeaşi politică pe care liderii PD-L şi guvernul Băsescu-Boc o aplică întregii ţări – politica furtului, hoţiei, jafului şi corupţiei la toate nivelurile. După ce au furat din lefurile angajaţilor un procent de 25%, după ce au furat 15% din ajutoarele sociale ale celor mai afectaţi de criză şi acelaşi procent din dreptul mamelor pentru a-şi creşte copilul, după ce au încercat să ia şi din pensiile celor care au trudit o viaţă, acum au trecut la furt de voturi în Parlament, pentru ca toate aceste măsuri să devină legi spre paguba majorităţii populaţiei.

De această politică a furtului nu a scăpat nici mediul privat, mai ales firmele româneşti care au fost obligate să vireze la stat o parte din câştig prin acel impozit parşiv, numit şi forfetar.

Astăzi, PD-L conduce România prin persoane care se îmbuibă cu bani publici şi stau agăţate de scaunul puterii, încălcând regulamente, legi şi chiar Constituţia.

Chiulul majorităţii deputaţilor PD-L blochează activitatea Parlamentului. Guvernarea Băsescu-Boc îşi adoptă legile proaste prin furt, pentru că nu este capabil să-şi aducă deputaţii la serviciu.

Vă informăm şi pe această cale că vom continua să protestăm împotriva adoptării de legi proaste în defavoarea dumneavoastră, împotriva corupţiei, furtului şi a chiulangiilor de la puterea pedelistă. Nu permitem ca un hoţ neprins să devină un negustor cinstit, mai ales când acesta este preşedintele Camerei Deputaţilor.

Toate acestea reprezintă tot atâtea motive pentru care, în calitate de deputat în Parlamentul României şi alături de colegii mei din PNL cer demiterea Robertei Anastase pentru fapte de corupţie politică şi pentru instaurarea furtului ca metodă de lucru în cadrul Parlamentului.